Dar nu ale lui Albrecht, ci ale lui Albert…
Se spune ca intr-o familie numeroasa cu 18 copii (!??) din Nuremberg-ul veacului XV, doi dintre fratii Dürer aveau un talent deosebit la desen. Nefiind posibil sa-i sustina pe amandoi la studii, tatal lor le-a propus sa dea cu banul. Zis si facut; au dat cu banul iar cel care a castigat a fost Albrecht, celalat frate talentat Albert fiind nevoit astfel sa mearga sa lucreze in mina. Dupa 4 ani, terminand Academia si intorcandu-se acasa, Albrecht s-a oferit sa sustina si el la randul sau studiile lui Albert.
“Nu, frate, nu pot sa merg la Nuremberg. Este prea tarziu pentru mine. Uite ce au facut cei 4 ani de munca in mina mainilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel putin o data, ba mai mult sufar si de artrita la mana dreapta, de nu pot nici macar sa tin paharul pentru a toasta cu tine… Nu frate, pentru mine e prea tarziu acum.”
Pentru a aduce un omagiu fratelui sau, Albrecht Dürer a pictat mai apoi mainile fratelui sau intituland simplu “Maini” tabloul astfel rezultat. Abia mai tarziu opera a fost redenumita “Maini in rugaciune“, denumire arhi-cunoscuta acum peste tot in lume.
Am zis!
Romanian String Art 